Cenaclul Flacara. Invitat pe scena un baci. Adrian Paunescu il întreabă:
— Bade, te asculta mii de spectatori și milioane de telespectatori. Zi-ne matale o poezie de prin partile tale. Stii?
— Cum de nu.
— Da-i drumu’ bade.
— Io… mi-s baciul de la munte.
Adrian Paunescu:
— Eu mi-s baciul de la munte!
Badea: Si, … pasc oile carunte.
Adrian Paunescu:
— Și pasc oile carunte!
Badea: Si… când vine cate-o ploaie…
Adrian Paunescu:
— Și când vine cate-o ploaie!
Badea: Îmi… bag pu*a-n ea de oaie.
Adrian Paunescu:
— Nu conteaza. Miel sa iasa!
Adrian Paunescu:
— Dar bade, o poezie cu carmaciul nostru iubit, tovarasul Nicolae Ceausescu, știi?
Badea: No cum de nu.
Adrian Paunescu:
— Da-i drumu’ bade, te asculta o țara intreaga.
Badea: Io… mi-s baciul de la munte.
Adrian Paunescu:
— Eu m-is baciul de la munte!
Badea: Si… pasc oile carunte.
Adrian Paunescu:
— Și pasc oile carunte! Și incet catre baci: Cu carmaciul bade, cu carmaciul.
Badea: Si… când vine cate-o ploaie…
Adrian Paunescu:
— Și când vine cate-o ploaie…Cu carmaciul bade, ce faci…
Badea: Îmi… bag pu*a-n ea de oaie.
Adrian Paunescu:
— Îmi bag pu*a-n ea de oaie!… Pai ce faci bade..cu carmaciul, zii ceva cu carmaciul!
Badea: Si-n carmaciul Nicolae…
