Acum două saptamani a fost ziua mea.
Când m-am trezit diminata, nu m-a simteam prea bine, dar speram ca soția o sa îmi cante Multi ani traiasca și eventual o sa îmi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici măcar bună dimineața.
Copii s-au asezat și ei la micul dejun fără ca unul sa spună nimic special.
Am ajuns deprimat la birou, iar când am intrat pe ușa, secretara, plina de entuziasm, mi-a urat
La multi ani!.
M-am simtit un pic mai bine, măcar ea si-a adus aminte de ziua mea..
Am lucrat normal și spre dezamagirea mea, nimeni din prieteni sau rude nu m-au sunat să mă felicite. Inainte de pranz, secretara a intrat la mine în birou și mi-a zis:
— Ce ar fi sa mergem sa mancam împreună?
I-am răspuns ca ar fi cea mai bună propunere pe care am auzit-o în acea zi, și am acceptat.
Am ales un restaurant intim unde am mâncat bine și ne-am distrat de minune.
In mașina, în drum spre birou, ea mi-a zis:
— Intr-o zi așa deosebita, de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai bine vino la mine acasă și sa continuam sa ne distram?
— Bine, am zis, hai sa bem cate un paharel.
Odata ajunsi în apartamentul secretarei, ea mi-a spus:
— Sper sa nu te deranjeze dacă am să mă fac mai comoda?
— Nuuu, nici o problema! i-am răspuns, iar în sinea mea ma gandeam ca o sa fie o experienta interesanta..
Ea a intrat în dormitor și după câteva clipe a ieșit cu un tort imens cu lumanari, urmata de soția mea, copii, prieteni și rude, care cantau în cor La multi ani! iar eu stateam ca un idiot în curul gol, în mijlocul sufrageriei..
Asta e motivul pentru care am dat-o afară pe secretara. Cu sentimentele nu se joacă!
