Un tânăr fermier scotian se insoara cu o fata din satul vecin. După nunta la care s-au servit traditional doar produsele fermei, spre aprobarea admirativa a invitatilor, tânăra pereche își petrece luna de miere timp de o saptamana într-un cort asezat pe malul raului care traversa ferma și se intoarce la munca de zi cu zi.
De indata, insa, își face aparitia mama soției, venita sa inspecteze în amanunt proprietatile ginerelui, ca sa se asigure ca totul este gospodarit așa cum scrie la carte și nu se face risipa.
Tragedia se întâmpla atunci când mama soacra, insotita de fiica și ginere, traverseaza grajdurile: din motive inexplicabile, magarul fermei își arunca copitele din spate exact în fruntea mamei soacre, trimitand-o pe loc în lumea dreptilor.
Desigur, la inmormantare participa toți locuitorii celor două sate vecine, zguduiti de întâmplare. Când lumea se indeparteaza spre case, pastorul il oprește pe fermier la iesirea din cimitir.
— Dragul meu, știu ca este un moment greu pentru voi, dar nu ma pot abtine sa te intreb: când primeai condoleantele, am observat ca la toate femeile dadeai din cap de sus în jos, iar la toți bărbații — de la stangă la dreapta. Vrei sa-mi spui și mie de ce, dacă nu sunt prea indiscret?
Fermierul se uita în jur și se asigura ca nu-i aude nimeni.
— Foarte simplu, parinte. Femeile îmi spuneau: Ce tragedie cumplita!, iar eu spuneam Asa este.. . În schimb, bărbații ma întrebău dacă inchiriez magarul, iar eu le spuneam: Imposibil, am semnat deja contracte pentru dublul sperantei lui de viața..
