In Bronx, o camera sordida, în semintuneric. La o masa sta un negru urias, transpirat, cu o scobitoare intre dinti: Big Leroy. Se deschide ușa și apar doi malaci care tarasc după ei un individ.
— Hei, Big Leroy, zice unul. Ti l-am adus pe fiul asta de catea. Seful cel mare zice sa-l iei și sa i-o dai în buba, sa-i largești curul, sa se invete minte sa nu se mai ia de oamenii nostri.
— Lasati-l acolo în colt, ma ocup de el mai târziu.
Malacii dispar iar individul, livid și tremurand, începe sa se milogeasca:
— Va rog, domnule Leroy, va implor, nu ma babarditi. Va promit ca am sa spun la toată lumea ca ati facut-o, n-o sa stim decat noi doi ca de fapt nu e asa!
— Taci din gura, vierme! striga Big Leroy și tipul se face mic în coltul lui.
După o vreme vin iar cei doi, cu alt nefericit.
— Big Leroy, șeful ti-l trimite și pe asta. Zice sa îi tai ambele picioare ca sa nu mai fuga de oamenii nostri când are de platit datorii.
— Lasati-l în colt, ma ocup mai târziu.
Indivizii pleacă. După încă un timp il aduc pe altul.
— Big Leroy, șeful zice sa il iei pe asta și sa-i tai scula, sa se invete minte sa nu se mai ia de femeile noastre. Și mai zice sa-i tai și mâinile și limba, sa nu se mai poata atinge de nici o femeie în viața lui.
— Bine, lasati-l acolo în colt, ma ocup mai târziu. Gorilele pleacă. La care, din coltul lui, primul adus zice:
— Domnu’ Leroy, dacă nu va supărati, ca sa nu fie vreo confuzie: eu sunt ala cu curul, da?