Gheorghe şi Imre, prieteni tare buni, se duc într-o seară la birt să bea ceva şi ei ca şi oamenii. După câteva pahare, aştia doi încep să se certe pe tema Ardealului. Imre că Ardealul e al ungurilor, Gheorghe că e al românilor şi ies ăştia doi afară să se bată. Afară cântau greierii, la care Gheorghe îl întreaba pe Imre:
- Mă!, ia spune tu, mă, cum cântă greierii?
- Gri, gri, gri...
- Noa, vezi, mă? Când or cânta greierii szürke, szürke, atunci o fi Ardealul a vost, până atunci e a’ nost!
Q: Cum se poate caracteriza moartea a o sută de unguri, într-un singur cuvânt?
A: Puţini.
Fac concurs un ungur, un român şi un ţigan, care poate sta mai mult într-un coteţ cu porci.
Intră ungurul, stă un minut, stă două minute, iese afară.
UNGURUL: Fuu, da’ put porcii!
Intră românul. Stă un minut, stă două minute, iese afară.
ROMÂNUL: Fuu, da’ put porcii!
Intră ţiganu, stă o oră, stă două ore, stă trei ore, ies porcii.
PORCII: Fuu, da’ pute ţiganu’!
Q: Cum se uită un român la un ungur?
A: Cu un singur ochi, prin lunetă.
Q: Într-un lac se zbat doi oameni: unul negru şi celălat alb. Pe care îl salvezi mai întâi?
A: Pe cel negru, că ăla alb poate să fie ungur.
La o şcoală cu elevi cu majoritate românească se înscrie un elev ungur, pe nume Pişti.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Vezi tu, Pişti, noi suntem majoritatea români; te vom boteza cu un nume românesc: Ştefăniţă.
Vine Ştefăniţă acasă, unde tatăl său îi zice pe ungureşte:
- Pişti, du-te şi mănâncă.
Copilul tace mâlc. Tatăl îl bate bine, dar copilul rămâne mut. Cu maică-sa, aceeaşi poveste.
A doua zi, vine copilul la şcoală vânăt la faţă şi bătut bine.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Dar ce-ai păţit, Ştefăniţă, că araţi aşa?
ŞTEFĂNIŢĂ: M-au bătut doi unguri.
Q: Cât ţine o unguroaică căcatul în ea?
A: Nouă luni.
Q: Ştiţi de ce sunt ungurii vecini cu noi?
A: C-aşa le trebuie!
Ion stătea la graniţa dintre România şi Ungaria. Apare Laci de la unguri.
ION: 237.
LACI: Ce-i cu 237?
ION: Vino încoace şi ţi-oi spune.
Ungurul nu trece. Vine Laci a doua zi.
ION: 237.
Laci îl întreabă iară ce-i cu 237.
ION: Vino-ncoa şi ţi-oi spune.
Ungurul trece, Ion scoate pistolul şi îl împuşcă.
ION: 238.
Un copilaş român modela ceva din căcat în centrul Budapestei. Un poliţai ungur trece pe lângă el şi-l întreabă pe băieţel:
- Ce modelezi, măi Ioane?
- Fac un român din căcat.
- Dar tu nu ştii să faci un ungur? îl întreabă din nou poliţistul.
- Nu, nene, că nu-mi ajunge căcatul, răspunde puştiul.
Un ungur şi un român încercau să treacă graniţa, când un paznic aude un fâsăit.
PAZNICUL: Care eşti acolo, mă?
ROMÂNUL: Miau, miau!
UNGURUL: Da, da, nu e nimeni, decât o mâţă!