Un ardelean, într-un magazin, vrea să cumpere un termos. Vânzătoarea îi arată unul:
- Uite, bade, termosul ăsta e foarte bun: vara ţine ceaiul rece, iar iarna îl ţine cald.
Ardeleanul se scarpină după ureche, nedumerit:
- Apăi de, cocoană, dacă zici că-i bun, iaca, l-oi lua. Da’, lămureştemă şi pe mine: de unde nevoia ştie termosu’ ista când îi vară şi când îi iarna?
În România nu există oameni bogaţi. Există doar oameni care nuşi plătesc impozitele.
Un ungur călătorea cu trenul şi la un moment dat citeşte pe geam:
- E pericoloso sporgersi, nu vă aplecaţi pe fereastră... Bă, da ăştia au scris în toate limbile, dar în ungureşte nu... Ce nesimţiţi la ei!
- Aaa!... Păi, n-au scris în ungureşte, că voi puteţi să vă aplecaţi!
MARIA: Ioane, ai făcut închisoare?
ION: N-am făcut nici o închisoare, Mărie. Când am ajuns eu acolo, era gata făcută.
Dacă ştiam cât eşti de sărac, nu mă mai mărităm cu tine!
- Şi eu, când îţi ziceam că eşti tot ce am pe lume, de ce nu mă luai în serios?
Ion şi Maria şi-au dat întâlnire. Ajunge Maria la Ion a doua zi şi Ion o întreabă:
ION: Mărie, ai trecut prin ograda lui badea Gheorghe înainte?
MARIA: Da, mă Ioane, trecut.
ION: Şi ai trecut pe sub stejarul mare de lângă râu?
MARIA: Da, mă Ioane, trecut.
ION: Şi ai văzut ce căcat mare şi gros e acolo?
MARIA: Da, mă Ioane, văzut.
ION: Na, ăla io l-am făcut.
- Scumpule, trebuie să cumperi nişte jaluzele, deoarece vecinul poate vedea cum eu mă dezbrac.
- Nu te nelinişti! Dacă te va vedea, singur îşi va cumpăra jaluzele!
Maria, cam pe la 10 seara, aude un fluierat discret de-afară. Iese în ogradă. Întuneric beznă, lună în nori. Pe bâjbâite, pune mâna pe oiştea de la căruţă.
- A, tu eşti, Ioane?
Ion şi Gheorghe pasc oile pe marginea unei prăpăstii fără sfârşit.
La un moment dat, Ion aluneca şi cade în hău. Gheorghe, speriat, începe să-l strige:
- Ioaneeee... bă Ioaneee!
După un timp, se aude vocea lui Ion:
- Ceeee-i, mă, Gheooooo...?
- Mă, Ioaneee, ţ-ai rupt vrun picior?
- Nuuu, măăă...
- Ţ-ai rupt vro mânăăăă...?
- Nuuu, măi Gheooo...
- Da’ ce-ai păţîîîît...?
- Nimic, mă Gheooo... Încă n-am ajuuuuns jos...
Badea Gheorghe pleacă la cosit pe coştile Abrudului. Spre seară, este găsit leşinat de nişte vecini, este stropit cu apă şi, după un timp, omul îşi revine.
- Ce ai, bade Gheorghe? Eşti bolnav? De ce-ai leşinat?
- De foame, zice badea - De foame?! Da’ lelea Mărie nu ţi-o pus de mâncare?
- Ba mi-o pus pită şi slană, da’ mi-am fost uitat brişca acasă.
Q: Ce-i mic, negru şi bate la uşă?
A: Viitorul României.