Zice ca ardeleanul coboara pe Feleac spre Cluj cu caruta cu nevasta și copilul.
Ajungand în dreptul teatrului, copilul întreabă:
— Tata, da’ casa aiasta mare cu doi catei pe ea ce-a fi?
— Nu știu, dragu’ tatii.
apoi, în Piata Unirii:
— Tata, da’ omu aiesta de hier pe cal, cine-o fi?
— Nu știu, dragu’ tatii.
În fine, linga Parcul Mare:
— Tata, da’ la balta aiasta mica, oare cum i-a zice?
— Nu știu, dragu’ tatii.”
Femeia, agasata de insistentele copilului, intervine:
— Da’ mai lasa-l în pace pe tata-to, ma copile, nu vezi ca-i trudit?!
La care taranul răspunde cu bonomie ardeleneasca:
— Lasa-l, femeie, pe copil sa intrebe, ca numa’ așa invata!
