Un bogat bancher evreu își insoara baiatul.
— Simon, fiule, mâine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Îmi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viața. De mâine vei fi împreună cu soția ta, trebuie sa știi unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mâna ?
— Sigur, tata ! Degetul mare, aratator, mijlociu, etc.
— Nu, fiule ! Stai să-ți explic: Exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al căsatoriei și al distinctiei.
— Ah, nu stiam asta, tata !
— Degetul calatoriei este degetul mare, care îți permite sa faci autostopul; degetul directiei indexul — Il intinzi ca sa indici un anumit lucru; degetul căsatoriei — Inelarul — Pe care pui verigheta, iar degetul distinctiei — Cel mic pe care-l ridici când bei cafea.
— Am inteles, tata ! Dar ai uitat degetul placerii.
— Ah, Simon ! L-am lasat pe cel mai bun la sfârșit. Degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung și mai frumos pentru placere, fiule ! Il umezești cu limba și numeri bancnotele !
