Moare Stefan cel Mare și ajunge la poarta Raiului. Bate incetisor, nu-i răspunde nimeni. Bate cu pumnul, cu picioarele, nimic! Bate cu sabia si, într-un final, iese Sf. Petru.
— Eu is Stefan.
— Aoleu, zice Sf. Petru, pe tine nu te putem primi în Rai.
— Cum asa, nene? Pai eu, care am aparat tara, treburi, cheștii?
— Pai da, tu. I-ai bătut pe turci, pe tatari, pe polonezi? Nu merge, nene. Prea multe batai, prea multa violenta..
Ofteaza Stefan și se asaza pe un bolovan de pe lângă poarta Raiului.
Trece o vreme, apare Mihai Viteazul. Bate la poarta Raiului, bate cu pumnul, da cu picioarele, nimic. Pana la urma, bate cu bardita lui. Iese Sf. Petru și îi explica și lui Misu Bravu cum sta treaba:
— I-ai bătut pe turci, pe aia, pe aia, prea multe batai, nene! Prea multa violenta! N-am ce să-ți fac, stai pe afară.
Intristat, Mihai Viteazul il vede pe Stefan pe bolovan, se asaza și el și incep sa stea de vorba.
Mai trece ceva vreme, trece alta vreme, Misu Bravu și Fane Babanu deapana amintiri și hop, dîntr-o data, la poarta Raiului apare o gasca de tinerei, tatuati, unu cu droguri, altu cu tigara-n gura, vreo doi cu femei, altii cu motociclete și X5-uri și cu amenzi în buzunar, treburi serioase? Portile Raiului se deschid și toți intra. Mihai Viteazul vede toată treaba, se supara și bate cu barda-n poarta Raiului. Iese Sf. Petru și Mihai il ia la întrebări:
— Pai cum, nene? Noi, care am facut atatea pentru tarisoara asta, stam pe-afara, iar bagabontii, derbedeii astia, intra?
Calm, Sf. Petru îi răspunde:
— După cum ti-am zis, Misule, la voi e vorba de prea multa violenta.
— Bine, și derbedeii astia? ce-i cu ei?
— Ei, astia-s nationala de fotbal a Romaniei. Ei nu bat pe nimeni niciodata!
