Vine Burebista la Bucureşti în timpul lui Ceauşescu, pe vremea marilor demolări. Se uită în jurul lui, nu recunoaşte nimic din planiurile pe care le stăpânea cândva şi întreabă primul trecător într-o românească străveche:
– Ce nume cest cetat?
– Dărâmidava.
– Ce nume băşti naşii cestor loc?
– Ei se numesc AplauDacii.
– Închină ei tot la Zamolxe?
– Nu, ei se închină la ăla, ‘ZdaMăsii.