15 septembrie. Bucurie mare, prima zi de scoala la Miercurea Ciuc. Ghyuri zburda într-un picior spre scoala cu ghiozdanul cel nou și stralucitor. Ajuns la scoala, invatatoarea începe sa strige catalogul:
— Ionescu Costel.
— Prezent.
— Morariu Mircea.
— Prezent.
etc etc numai nume românești..
— Chereches Ghyuri, la care toți amuzati de numele sau au început sa rada și sa facă basca din el așa ca micul Ghyuri incepu sa zbiere în hohote iar invatatoarea spre bucuria lui hotari ca de acum va fi strigat Grigore, ca, de, e mai românesc. Fericit Ghyuri ajunge acasă unde tacsu a început sa-l strige sa vadă ce a facut la scoala. Ghyuri nu răspundea iar în final îi răspunse lu tacsu ca pe el de acu il cheama Grigore. Drept urmare tatăl lui îi futu o mama de bataie invinetindu-l tot. Ajungand la scoala vanat pe la ochi inevitabil ca invatatoarea il întrebă:
— Dar ce ai patit Grigore de ești așa vanat pe la ochi?
— Eiiiiihhhh doamna invatatoare..ungurii astia..
