Era la ora de româna, pe sfârșit de trimestru, marea majoritate a elevilor aveau note așa ca balada Miorita o invatasera numai cei conștiinciosi.
Psihoza: colac peste pupaza mai sosii și o inspectie neanuntata de la minister.
Profesoara, care intrase și ea în trepidatii, se gandi ca cel mai bine ar fi dacă iar pune pe elevii mai buni aflati în primele banci sa recite poezia iar pe olimpici la final sa o comenteze literar. Asa ca incepu” primul:
— Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai,
Iata vin în cale, se cobor la vale,
Trei turme de miei cu trei ciobanei …
— Bravo, 10 — urmatorul!. Și tot așa cu note de 9 și 10 până când colegul lui Bulă se poticni la strofa:
— Dar cea miorita cu lana plavita,
De trei zile-ncoace gura nu-i mai tace…aa
— Bine, nota 7 — ia loc!
Bulă intre timp era cu mina pe sus dar profesoara știind ce-i poate pielea a incercat sa-l evite însă la interventia inspectorului scolar îi dadu cuvantul:
— Oita mioara, ce mi-ești bolnavioara,
De trei zile-ncoace iarba nu-ti mai place,
Apa nu mai bea, s-o taiem, ce p..a mea!
