As dori sa-i ridic un monument funerar soacrei mele. Dumnezeu s-o ierte. A fost totusi femeie de treaba, nu cum se spune. Și mi-a lasat mostenire apartamentul, desi nevasta-mea nu mai traieste de mult. Dar sa nu fie prea scump.- Pacat, uite, am o piesa exceptionala, clientul a dat faliment și n-a mai luat-o. Dar, din nefericire, e gravat pe el alt nume, și destul de adanc…
— Nu face nimic. Biata femeie nu stia sa citeasca!
Bulă a racit și il durea atat de tare gatul, inat putea vorbi numai în soapta. Amintindu-si de un amic medic, care locuia în apropiere s-a dus la el. Suna la ușa. Deschide soția amicului. El o întreabă în soapta: — Nicu e acasă? Ea îi răspunde la fel, în soapta: — Nu, intra! (...)
Vreti sa spuneti ca soțul dumneavoastră s-a spanzurat? întreabă judecatorul tânăra vaduva. — Da, domnule judecator, răspunde aceasta. — Și cum explicati atunci multimea de cucuie care le are în cap? — S-a spanzurat cu un elastic… (...)
Sotul vine acasă obosit și furios: — E numai vina ta! Ma trimiti la adunarea cu parintii și nu-mi spui măcar în ce scoala invata fiul nostru. (...)
Un tip are o fabrica de carnati. Intr-o bună zi, il aduce pe fiul sau la munca sa vadă mostenirea familiei și îi face marele tur. Asta micu, rasfatat de-ti venea sa-l bati, snob și plictisit, nu era impresionat de nimic. În fine, il aduce taica-su în inima fabricii, unde totul era nou și ultra […] (...)
Gheorghe se intorcea seara de la camp, obosit, murdar, transpirat, după o zi fierbinte de munca. Se taraste fără chef în curte. Vecinul sau, Ion, care statea la soare, pe un sezlong, cu un pahar lângă el, iar nevasta-sa în bikini facandu-i vant cu un evantai, îi striga: — Ce faci, ba Gheorghe, vii de […] (...)
Ion și Maria, familie de gospodari ai satului. Cum viața era tot mai grea, se gindesc sa mai facă economii: — Auzi, Marie, dacă tu ai avea patru tite, n-ar mai trebui sa tinem vaca! — Dacă tu, Ioane, ai avea două puli, n-ar mai trebui sa tinem sluga! (...)