Ionel și Marioara erau amandoi pacienti într-un spital de boli mintale. Intr-o zi, pe când se plimbau pe lângă piscina spitalului, Ionel a sarit brusc în apa, a inotat până la fund și a rămas acolo.
Marioara a sarit repede sa-l salveze.
A inotat și ea până la fund și l-a scos pe Ionel din apa.
La auzul acestei fapte eroice, asistenta sefa a ordonat ca Marioara sa fie externata din spital, deoarece o considera acum stabila mintal. Asistenta s-a dus la Marioara sa-i dea vestea și i-a spus:
— Marioara, am o veste bună și una rea. Vestea bună este ca vei fi externata; din moment ce ai fost capabila sa reactionezi în mod rational la o criza și sa salvezi viața unui alt pacient, am ajuns la concluzia ca fapta ta dovedeste o deplina sănatate mintala. Vestea rea e ca Ionel, pacientul pe care l-ai salvat, s-a spanzurat cu cordonul de la halat în baie. Îmi pare nespus de rau, dar a murit.
La aceasta, Marioara răspunse:
— Nu s-a spanzurat. L-am pus eu acolo sa se usuce. Când pot sa merg acasă?
