Ițic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Și îi tot scria el, îi scria, Papa nimic, nu îi acorda atentie. Și trec așa 30 de ani, până când intro-o zi, Papa face o vizita în Israel. Toate bune și frumoase, se întâlnește Papa cu Primul-Ministru, discuta, pun la cale, etc. La un moment dat, Primul-Minstru zice:
— Excelenta Voastra, înainte de a pleca, as avea o rugaminte!
— Te ascult, spuse Papa
— Stiti, avem aici în Israel pe unul Ițic, de 30 de ani va scrie în fiecare zi o scrisoare, va roaga sa-l primiti în audienta și de fiecare data l-ati refuzat. În spiritul cresitinatatii, n-ati vrea, dacă tot sunteți aici, sa-l primiti, sa vedeti ce vrea, e pacat, de 30 de ani vrea sa va vorbeasca, va rog eu frumos, doar 5 minute!
— Bine, bine, zice Papa, sa vina la mine! Vine Ițic, saruta mâna Papei si-i zice:
— Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va întâlnesc, am o problema și as vrea să mă ajutati.
— Spune Ițic!
— Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, ieftin, toată lumea vine sa mănânce la mine.
— Bravo Ițic, ești un spirit intreprinzator!
— Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu
— Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
— Da, dar tatăl meu il avea de la tatăl lui
— Bine Ițic, inteleg, a fost o afacere în familie, ati muncit din greu…
— Da, dar tatăl tatălui meu il avea de la tatăl lui
— Ițic, am inteles, comertul este o trasatura a familiei, foarte frumos!
— Da, dar și tatăl tatălui tatălui meu il avea de la tatăl lui…
— Ițic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
— Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina… a rămas neplatita…
