O familie de tineri merge în vizită la nişte prieteni mai în vârstă. Se pun la masă să mănânce. Bătrânul îi zice soţiei:
– Luceafărul meu, adu felul întâi.
După ce termină bătrânul zice:
– Frumoasa mea, adu felul doi.
După ce termină, bătrânul îi zice soţiei:
– Iubirea mea, adu desertul.
După masă, femeile merg la bucătărie, iar barbaţii rămân singuri.
Tânărul îl întreabă pe bătrân:
– Cum de reuşeşti după atâţia ani să-i spui cuvinte aşa frumoase?
– Să mor de mai ştiu cum o cheamă!