Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea în dreapta și rosti catre sofer:
Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras mașina, lângă gura de metrou…
— N-a venit Maria Ta, zise el privind în jur..
— Și mi-a zis ca fix la 12 ne vedem lângă Carrefour.
Asteptand vreo 5 minute, își pierdu orice rabdare,
Și trimite bodyguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se oprește un X5.
Și din el coboara Mircea, în bermude și opinci.
Printre turci porni agale, și privindu-i cu nesat,
Le-arata un Sony Vaio, care-l tine la subrat.
Agitat, la el în Jeep, si-mbracat tot în civil,
Baiazid nu mai rezista și il suna pe mobil:
— Tu ești Mircea?..-Da-mparate, am uitat sa îți dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o și pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat mașina. Unde ești?, ca vin la tine..
— Sunt la mine în mașina și te vad, te-ndrepti spre mine.
Și de-ndata ajunse Mircea și urca la turc în jeep.
Si-ncepu sa îi explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa își stranga intreaga oaste la Rovine în campii,
Și sa lupte pan la moarte cu ai turcului spahii.
— Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viața-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem, .. dar la Heroes în retea.
Sau în loc sa cucerești, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, sa jucam conQUIZtador?
— Cum când turcii-mi sunt în vama, si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare cool?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc în realitate, și nu e nici un secret
Ca am fost în multe lupte:
Varna, Ialta sau Oituz..
— Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un buzz?
— Mircea! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi.
— Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe YouTube, cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, mâine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel puțin c-o mâna rupta.
Și zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Și trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Când ajunse la mașina, gasi-n geam, pe-un bilet scris:
Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe interzis..
Și da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de bip-uri,
Ca sa-si stranga toți ostenii și sa îi indese-n Jeep-uri.
Demarand în mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toți cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, și tinandu-se de burta.
— Baiazid, hai sa ne batem..!, Unde ești, de ce nu vii?
— Mi-am scos în oras ostenii, și i-am dus la KFC.
Si-am mâncat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
— N-am știut ca la fast-foud-uri nu e bine sa mănânci,
Mai ales în Romania, fiindca risti sa pleci pe branci..
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niște triferment si-o sa facem cale-ntoarsa..
Și așa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca fast-food-ul face bine.
Asta-i tot..Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica..
