Într-o bună zi, Ion Iliescu se hotărăşte să meargă la un sculptor vestit şi să ceară să-i sculpteze bustul. După două luni de zile, trece Iliescu pe la sculptor să vadă cum a ieşit opera de artă. Dezveleşte omul bustul, la care Iliescu rămâne şocat pentru câteva momente.
Dezmeticit, îl întreabă pe sculptor:
– Nu vă supăraţi, dar nu vi se pare c-aţi făcut ţâţe prea mari?
– Ba da, dar am avut un motiv foarte bun!, răspunde sculptorul.
Am să vă explic, e o chestiune simbolică! Deci, domnu’ Iliescu, din ţâţa dreaptă suge muncitorimea, iar din ţâţa stângă suge ţărănimea!, explică sculptorul.
– Dar intelectualitatea?, chestionă Iliescu.
– Auziţi, domnu’ Iliescu, mi-aţi cerut numai bustul!
