Dumnezeu a creat măgarul şi îi zise:
– Tu eşti un măgar. Va trebui să cari într-una greutăţi pe spatele tău de dimineaţă până seara. Vei mânca iarbă şi nu vei fi prea deştept. Şi vei trăi 50 de ani.
Măgarul spuse:
– Să trăiesc aşa 50 de ani e mult prea mult, Doamne! Nu mă lăsa să trăiesc mai mult de 30 de ani!
Şi a fost aşa. Apoi, Domnul a făcut câinele şi îi zise:
– Tu eşti un câine! Tu vei veghea bunurile oamenilor şi vei fi prietenul lor cel mai bun. Vei mânca resturile de la masa oamenilor şi vei trăi 25 de ani.
Câinele zise:
– Aşa o viaţă 25 de ani e prea mult, Doamne! Nu-mi da mai mult de 10 ani.
Şi a fost aşa. După care Dumnezeu a creat maimuţa şi i-a zis:
– Tu eşti o maimuţă! Vei sări din pom în pom şi te vei purta ca un idiot. Vei fi hazlie şi vei trăi 20 de ani.
Maimuţa zise:
– Doamne! 20 de ani ca un clovn e prea mult. Te rog, nu-mi da mai mult de 10 ani.
Şi a fost aşa. La urma Dumnezeu a creat omul şi i-a zis:
– Eşti singura făptură cu raţiune. O vei folosi să îmblânzeşti animale şi să cultivi plante. Vei stăpâni pământul şi vei trăi 20 de ani.
Omul zise:
– Doamne, 20 de ani, prea puţin! Dă-mi, Doamne, cei 20 de ani care i-a refuzat măgarul, cei 15 ai câinelui şi cei 10 ai maimuţei.
Şi aşa a făcut Dumnezeu că omul trăieşte 20 de ani ca om, după care se căsătoreşte şi 20 de ani trăieşte ca măgar. Apoi, va avea copii şi va trăi 15 ani ca un câine, păzind casă şi mâncând resturile de la familia sa. Apoi, la vârste înaintate, îşi trăieşte ultimii 10 ani ca maimuţa, se va purta ca un idiot şi îşi va distra nepoţii.
