Papa este grav bolnav. Intra doctorul sa-l consulte, pe când cardinalii se roaga în antecamera. Iese doctorul, negru la fata:
— Sanctitatea Sa este grav bolnav și va muri în curind! Dar mai ramane, totusi, o speranta. Ca Sanctitatea Sa sa se culce cu o femeie.
— Valeleu!
— Am spus: dacă Sanctitatea Sa se culca cu o femeie, scapa. Dacă nu, va muri în curind.
Intra cardinalii la Papa.
— Sanctitatea Voastra, doctorul spune ca sunteți grav bolnav și ca veti muri în curind!
— Valeleu!
— Dar doctorul spune ca mai este, totusi, o speranta: ca Sanctitatea Voastra sa va culcati cu o femeie.
— Aoleu!
— Asa a spus doctorul. Dacă Sanctitatea Voastra va culcati cu o femeie, scapati. Dacă nu, veti muri în curind.
— Bine, spune Papa, aduceti o femeie. Dar sa fie oarba.
— De ce oarba?
— Ca sa nu ma recunoasca.
Scriu aia: oarba.
— Și sa mai fie și surda.
— De ce surda?
— Ca sa nu ma recunoasca nici după voce.
Scriu aia: surda.
— Și sa mai fie și muta.
— De ce muta?
— Ca, dacă totusi ma recunoaste, sa nu poata dezvalui.
Scriu aia: muta.
— Și sa aiba sini mari.
— De ce sini mari?
— C’asa-mi place mie.
