Un taran cu caruta incarcata, mergea la deal.Calul, cam batran, obosit de munca și drum ,
urca agale.La un moment dat, taranul începe sa-l loveasca cu biciul.Calul suporta cat
suporta, după care se opreste, se uita în spate și zice:
— Pai bine mai nesemntitule, de-o viața te slujesc cu credinta, muncesc ptr. tine,
ptr. familia ta, va duc în spate toată ziua și acum ma lovești ca un birjar.
Taranul a inlemnit.Sare din caruta și o ia la sanatoasa. Nu putea sa creadă, calul
vorbea.Intra într-o gradina și se ascunde după o gramada de cocieni,
privind curios catre cal, sa vadă ce are de gand sa faca.
La un moment dat aude lângă el un glas obosit, de alergatura. Era câinele:
— Doamne, cât am putut să mă sperii, când am auzit ca vorbește calul.
