Simon, fiule, mâine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Îmi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viața. De mâine vei fi împreună cu soția ta, trebuie sa știi unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mâna ?
— Sigur, tata, degetul mare, aratator, mijlociu, etc
— Nu, fiule, stai să-ți explic: Exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al căsatoriei și al distinctiei.
— Ah, nu stiam asta, tata.
— Degetul calatoriei este degetul mare, care îți permite sa faci autostopul; degetul directiei — Indexul -, il intinzi ca sa indici un anumit lucru; degetul căsatoriei — Inelarul -, pe care pui verigheta, iar degetul distinctiei — Cel mic — Pe care-l ridici când bei cafea.
— Am inteles, tata, dar ai uitat degetul placerii.
— Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfârșit. Degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung și mai frumos. Pentru placere, fiule. Il umezești cu limba. Și numeri bancnotele.
