Mare bețivan era iepurașul. Intr-o zi, se întâlnește prin pădure, pe o carare, cu lupul.
Lupul se dadea cu o pereche de rotile pe care tocmai le achizitionase. Trece lupul pe lângă el, se opreste.
Iepurasul, sprijinit cu o laba de un copac, cu sticla de țuica în mana, ametit de tot, il întreabă:
— Ia spune, mai lupule… Hac… De unde ai tu… Hac… Rotilele alea așa de… Hac… Meseriase?
— Apai eu nu beau toată ziua ca tine, nu dau banii pe bautura. Uite ca am strans și eu niște bani și mi-am cumparat niște rotile.
Exact același lucru se întâmpla și peste o luna, când lupul vine cu o bicicleta superba… Aceeasi întrebăre, același răspuns:
— Eu nu dau banii pe bautura.
Peste încă o luna, lupul îi prezinta iepurașului yahtul lui personal, ultraelegant, etc…
Mai trece o saptamana. Lupul, prin pădure, se plimba. Deodată se aude un zgomot.
Priveste în sus și il vede pe iepuraș la bordul unui avion traznet: baie, TV… Confort, nu gluma.
Lupul holbeaza niște ochi cât cepele, iepurașul coboara și lupul il întreabă:
— Pai, bine, mai iepurașule, de unde ai tu, un alcoolist, așa ceva?
— M-am facut baiat cuminte, lupule, nu mai beau.
— Bine, bine, da’ de unde ai avut bani de așa ceva?
— Simplu. Am vandut toate sticlele de bautura.
