Un ateu se plimba prin pădure minunandu-se de frumusetile naturii:
Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote ciudate. Când se intoarce vede un urs ca-n povești: mare, frumos, sănatos și cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, însă ursul avea conditie fizica așa ca il urmeaza conștiincios… Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica și cade. Ursul il apucase deja de un picior așa ca omul, paralizat de frica, racneste:
— Doamneeee!!!. În secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta în pozitia în care se afla, pădurea ramase neclintita și o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce:
— Mi-ai negat existenta toată viața, le-ai explicat și altora ca sunt un mit, ai pus toată creatia Mea pe seama întâmplarii cosmice… Vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevărat?
Ateul se uita fix în lumina și răspunse:
— As fi ipocrit sa îți cer brusc să mă consideri credincios, dar poate ai reusi într-un fel sa devina ursul creștin?
— Foarte bine. Raspunse vocea. Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul il elibera din ghearele sale, își împreună labele din fata și spuse:
— Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin.
