Era odată un actor — frumusel de felul lui — dar mai la începuturile carierei.. deci fortat de imprejurari sa joace cu placere în orice film i se propunea.
La un moment dat presta rolul de soțior și familist convins.. avea o mica problema cu cea care presta alaturi de el ca nevasta (era prea scunda, rahitica și nasoala), dar.. strangea din dinti și se descurca. La un moment dat, pe când se balacea el cu abnegatie intre betisoarele cele scurte ale consoartei din film, aceasta — plina de sine de felu-i — il întreabă gales:
— Oh, iubitul meu, nu-i așa ca.. hm.. totusi.. am și eu ceva frumos în mine?
La care actorasul nostru îi răspunse prompt:
— Oh, da desigur, draga.. dar asteapta o secunda.. il scot imediat.
