Erau un român cu nevasta în desert. Și merg ei, merg și ajung la o oaza. Romanu’ sa-ntinde la umbra, nevasta se da după niște tufe sa se pise. Se apleacă ea pe vine și deodată aude crant, crant, crant…. Se sperie sise muta mai incolo. Se aseaza pe vine… Iar crant, crant, crant….
Se sperie și mai tare si-l striga pe bărbat’su:
— Mai Ioane, vino-ncoa’ ca aud niște zgomote care-mi da fiori pa sira. Vine Ion și zice: — Hai fa, pise-te sa vaz cum sta treaba.
Se apleacă Maria, da sa se pise și iar se aude crant, crant, crant….
Se apleacă bărbatu’, se uita și zice:
— Sa fiu al dracu’ dacă am mai vazut latei mancand iarba…
