Un om de știinta hiper-inteligent nu mai suporta sentimentul de singuratate care-l copleseste.
Inteligenta lui iesita din comun face ca orice dialog cu ceilalti sa fie imposibil.
Se hotaraste sa mearga sa consulte un cercetator în neurologie.
— Buna ziua, am venit sa va văd pentru ca as vrea sa-mi micsorati IQ-ul.
— Da, se poate face, dar, atentie, este ireversibil.
— De acord, sa începem.
— Asezati-va pe fotoliu în fața acestei mașinarii. O sa va pun electrozii și o sa putem începe. O sa va micsorez treptat IQ-ul, si, când o sa fiti multumit, ne vom opri ! Gata, am început ! IQ 150.
— Continuati sa micsorati.
— IQ 120.
— Mai micsorati.
— IQ 100.
— Inca putin.
— IQ 80.
— Mai putin.
— IQ 60.
— Mai putin.
— IQ 40.
— Și mai putin…
— IQ 5.
…Pacientul se ridica, cu un aer cam nauc, se intoarce catre neurolog, il priveste lung și îi spune :
— Politia, actele la control, va rog!