Lui Gură-Cască îi făcea o mare plăcere să tot dea din gură dar să și bage în gură și cum începuse să uite de la mână pân` la gură , îi zise fiului său că a sosit vremea să spargă gura târgului și din gură în gură să se ducă vestea că la masa lui mai e loc de`o gură în plus! Neputând să scape de gura lu` ta-su` se însură cu una cu gura mare. Și acum stă cu sufletul la gură și se gândește cum să scape din gura lupului când se va afla cum stătea gură-n gură cu una mai bună de gură. Sarea și piperul mai lipseau! (510)
Mihaela Vicol (ProzaCuAc – Ficțiuni Reale)