Ce mai citiți doamnelor și domnilor?!
În afară de facturile de la apă, gaze și curent, de meniuri sau de prospectu` vreunui medicament minune, ce fel de cărți vă mai impresionează în afara celor de joc, de muncă, de credit, de vizită ?!
Io, ca să vă spun sincer, de când am pus mâna pe Menis Yousry (you, sorry “men”că-s pe nis…cavai cărți) – dătător de idei, de când l-am descoperit pe Dick Philip K. prin filmul “Omul din castelul înalt” – care m-a băgat la multe idei sau, uite, acu` pe Kaku Michio care e un mare scufundător la coardă sau cum i`o mai zice…(ceva cu “futu…” aaa, stai că parcă îmi amintesc… urolog, da, asta era!), tare mult m-am mai deșteptat!
Îmi plac numele sonore, cu rezonanță, pentru că un nume puternic întotdeauna iasă în evidență și-l influențează pe purtător pe calea faimei și-al succesului, iar nouă, ăstora care nu facem parte din grupul elitelor înalte, tare drag ne e de ele…de nume, da, și nu de elite!
– Ete, na! și ce, te pomeni că ți-ar plăcea să te cheme “Menis” care te duce cu gândul la alt “-enis” dar cu “p” în față sau Dick care-i aceeași Mărie da` cu altă pălărie? Sau Kaku…acu` să fim serioși, unde vezi tu acea rezonanță puternică și sonoră în afara vreunui veceu, la propriu?
– Băi, da` dacă e să pornești de la ideea că omu` sfințește locu`, că omu`deține o putere imensă dar care e latentă, ținută în secret, de care numai câțiva oameni bine aleși sunt conștienți…
– Aaa, zici de ăștia…ăștia, mă, cum le zice…unii ca Bivolaru, de exemplu!
– Nu, mă….
– Păi de aia n`a reușit el, c-a fost precum numele, un bou! hhihihiiii…
– Hai, mă, termină cu prostiile astea…
– Dar nu-s prostii, io-ți zic adevărul!
– Mda, cum vrei… da` uite unde vroiam să ajung, la ideea că omul e în stare să schimbe odată cu percepția și faptul în sine!
Adică, dacă tu crezi acum că un nume precum “Menis” te-ar dezavantaja și te-ar trage în jos pe scara valorilor tale, pentru simplul fapt că se aseamănă cu un cuvânt urât și că te-ar face de râs în fața celorlalți, ei bine, iată că se poate și invers, ca numele ăsta să se poată transforma într-un nume mesianic, adorat de toată lumea fără ca să fie nevoie de schimbarea numelui, la propriu ci, numai de schimbarea percepției a celorlalți față de persoana în cauză.
– Hi,hi,hi…ca numele lu` Isus?!
-Exact! După cum omul sfințește locul așa și cu numele, nu contează cu ce nume s-a ales fără ca să fie întrebat mai înainte de a se naște sau după, cum făceau indienii nativi, alegeau numele odraslelor în funcție de fapta pe care viitorul adult a fost în stare s-o ducă la bun sfârșit într-un mod admirabil, adică dacă băiatul unui șef de trib era foarte bun la …. ce exemplu să dau eu…dacă era cel mai bun la “tăiat frunza la câini” , se alegea cu un nume de felul : “Cel care taie frunza la câini” sau mai pe înțelesul tău, “Pierde vreme” !
– Ha, ha… Pierde vară !
– Așaa! Deci, ca să-ți speli numele trebuie numaidecât să te apuci serios de treabă, să faci ce știi tu cel mai bine și cât mai bine și dacă demonstrezi lumii că ești cel mai bun, le vei schimba părerea celorlalți despre tine astfel încât vei ajunge să fii nașul multor copii nenăscuți încă.
Ia, gândește-te, nu ți-ar plăcea să-l ai ca naș pe Elon Musk?!
Nu se potrivește “Musk” pentru că tu ai fată? Pune-i “Muska” !
Te gândești la semnificația din limba română?
Și ce dacă, fata ta ar fi o muscă de rang înalt, una mare precum musca țețe și nu o simpă musculiță de oțet, va fi invidiată de toate larvele târâtoare și adorată de toate viespiile parazite, ar fi recunoscută prin puterea ei de a scula omu` din morți prin simpla și încântătoarea ei muzică care se lasă cu greu definită datorită zbârnâitului insistent al înălțătoarelor ei aripi diafane, prin puterea de a face omul să-și dea palme singur, prin încercarea ei disperată de a culege nectarul proaspăt ieșit dintr-un alt orificu` uman decât cel oral, de a face omul să țopăie și altfel decât de bucurie….
Și nu numai, gândește-te că numele de “Muscă” e deja spălat și că nu e purtat de oricine ci chiar de un diplomat, pedagog și politician român, fost ministru al culturii!
– Oaaau, la ce mă gândii… auzi, da` dacă mi-aș pune io mai multe nume, așa, fără să-mi aleg un naș din ăsta, n-aș` fi io un om mai puternic?!
– Hmmm … ce să zic, dacă și în “Omul cu o mie de nume” , scris de A. E. van Vogt finalul ar fi fost altul, poate m-aș mai fi gândit…poate….
Articol de Mihaela Vicol, din blogul personal: Recomand cărți și filme din ProzaCuAc
