Coboara badea Gheo’ de la munte-n Cluj, după un an de pasunat. Fericit nevoie mare, intra-n-tr-un restaurant, mănânca bine, bea bine, fumeaza-o tigara…
Ospataru’:
— Te mai servesc cu ceva, bade?
Gheo:
— No, de mâncat am mâncat, de beut am beut, o tagare-am fumat… No, de-amu daca-ar fi si-o fatuca…!
Ospataru’:
— Bade, fete n-avem… Dacă vrei cu Vasile, se poate
Gheo:
— No ma, ca eu nu-s d’ala…
Pleaca badea și revine după un an, aceeași poveste, cu replica de rigoare:
— No ma, ca eu nu-s d’ala,
Anu’ urmator, la fel…
Peste încă un an, își ia Gheo inima-n dinti:
Gheo:
— No ma, o sa-ncerc cu Vasile, da’ mie-mi place în intimitate…
Ospataru’:
— Nu se poate… Suntem cinci…
Gheo:
— Care cinci?!
Ospataru’:
— Pai, eu, dumneata, Vasile și doi care-l tin pe Vasile, ca nici el nu-i din aia…
