Scufita Rosie leagana cosuletul în manuta, mergand, vioaie și vesela, spre bunicuta.
La un moment dat, o voce groasa și cam infundata, din tufis, se aude.
Vocea:
— Stai pe loc! sunt lupul fioros! Ce-ai în cosulet?
Scufita:
— Ia, niște placinta de mere, pentru bunicuta, ca-i bolnava!
Vocea, cu rasuflarea intretaiata:
— Bine, bine! Si-altceva?
Scufita:
— Pai, niște dulceata de mure, facuta de mine!
Vocea, geme dureros:
— Lasa, lasa! Si-altceva? Ce mai ai?
Scufita:
— Aoleu, nu mai am nimic! Adica ar mai fi niște servetele, de hârtie.
Vocea, pitigaiata și scremuta:
— Lasa servetelele și cara-te!
