Pe o stanca neagra, într-un vechi satuc, chiar într-o casuta, lângă un patuc, plange și suspina o batrana mica, care are fiul cât un pustiulica. Caci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseara și n-a mai venit. Celularul suna noaptea jumatate. Nu-i semnal, și totusi:
— Oare cine-i, frate?
— Eu sunt, bună maica, fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu și n-am mai venit. Sun din Capitala, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier. Capitan e dansu , e ca la armata. Mica mea ostire fuge sfaramata. Vine criza, foamea, oamenii ma-njur. L-am servit pe dansu , m-a mâncat în cur.
— Ce spui tu, straine? Emil e departe, cica de Basescu nu se mai desparte. Am crezut ca-i gluma, dar era sa mor. L-am vazut aseara la televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu. De ești tu acela, nu-ti sunt mama eu! Lasa-ma cu Zeus, fiidnca omul chel se joacă cu tine cum doreste el. Te-a numit pe tine după Stolojan. Crezi ca e pe bune? Te-a luat de fazan. Am vorbit cu tac-tu, asculta-l pe mos: după tine vine Leana lu Cocos. Du-te la Basescu, fa-i un ultim sluj, apoi ia Taromu , sa te-ntorci la Cluj!
