Cica era un om și il alergau alti oameni ca sa-l bata. Și alearga ei, alearga, și la un moment dat cel urmarit se ascunde într-o pestera, iar urmaritorii trec de el. Acum era o problema: În pestera aia putea ingrozitor. Da putea, nu gluma. Și cum statea omul nostru în pestera, trece un taran prin fata pesterii si-l întreabă:
— Bade, da ce pute așa în pestera asta?
— Pai stai sa vezi, răspunde tipul din pestera. Cica a fost o data, demult, în pestera asta un balaur. Pe-atunci pestera se afla în regatul lui Verde Imparat, care avea doi fii. Și balaurul asta manca sistematic toate fetele și femeile din imparatie. Vazand asa, fiul cel mare se duce la tac-su și zice: Auzi, tata, eu ma duc la balaur sa-l omor, ca în cativa ani n-o sa mai avem ce f**e, ne haleste asta toate muierile. Asa ca se duce acesta în pestera balaurului, se bat ei vreo două saptamani, il rapune balaurul pe feciorul de imparat și il mănânca. După un timp, își încearcă norocul și celalalt fecior al imparatului. Merge și el în barlogul balaurului, se bat ei de dimineața până seara, multe zile, si, într-un final,
voinicul il rapune pe balaur, și scapa regatul de belea.
Asta a fost, incheie tipul din pestera
— Pai, bine bade, da ce legatura are povestea asta cu mirosul din pestera? De ce pute în halul asta?
— Aaa, de ce pute? Nu știu, s-o fi cacat vreunul.
