Un ardelean cu gospodarie mare, cu sura mare se scoala de dimineața, da la gaini graunte, da la vite și vede ca în gradina la el în spatele surii, doi necunoscuti se uitau într-un binoclu asezat o capra de lemn. Se rasteste la ei:
— Mama voastra, da’ ce faceți la mine în gradina?
— Vai, bade, nu te supara, noi suntem de la oras, cu topometru.
— Cu ce? întreabă supărat taranul.
— Vezi matale, cu un aparat de masurat terenul.
— Dar ce catati taman în gradina mea?
— Pai s-a hotarat ca pe aici se va face o cale ferata.
— Cum? Pe la mine prin gradina? întreabă supărat foc taranul.
— Dar bade, vei primi multi bani pentru despagubire.
— No, apoi daca-i asa, mai merge, dar să mă lamuriti și pe mine cum vine treaba. Trenul va trece prin gradina și prin curte chiar prin sura?
— Da.
— Da’ apai trec trenuri multe, accelerate de-alea personale, de toate?
— Da, bade, de toate.
— Apoi sa o credeti voi ca eu am bolunzit, toată ziua deschide poarta surii, inchide poarta surii.
