Era pe vremea lu’ Stefan cel Mare, când ajung turcii și peste el…Și vine la Maria Sa, un angajat de-al sau:
— Stefane, Stefane, au intrat turcii în tara, e urgie !
— Nu-i nimic, câți sunt ?
— 10000 Maria Ta !
— Și noi ?
— 1000…
— Bine, adu-mi armura și mantaua cea rosie…
— Da’ de ce mantaua rosie ?
— Pai dacă ma ranesc, sa nu vadă ostenii sange la mine și sa lupte mai departe.
Zis & facut. Castiga ai nostrii și vin peste un an iar turcii…
— Maria Ta, (aceeași poveste)…
— Nu-i nimic, câți sunt ?
— 15000…
— Și noi ?
— Pai am mai rămas vre-o’ 920.
— Bine, adu-mi armura, pelerina rosie și pantalonii mei MARO.
