Un poet se plimba prîntr-un parc imens, aprofundat în gandurile sale, cand, deodata, din spatele unei tufe de flori superbe apare o fata extraordinar de frumoasa.
Deodata, inspirat de minunata aparitie decide sa-i scrie o poezie acolo, pe loc.
Se cauta, dar nu gasește nimic pe care sa scrie poezia.
Atunci, timid, o întreabă pe preafrumoasa domnita:
— Nu va supărati, aveți din întâmplare niște hârtie?
— Îmi pare rau, nu am, și eu m-am sters cu frunze de brusture!