Gheorghe se intorcea seara de la camp, obosit, murdar, transpirat, după o zi fierbinte de munca. Se taraste fără chef în curte. Vecinul sau, Ion, care statea la soare, pe un sezlong, cu un pahar lângă el, iar nevasta-sa în bikini facandu-i vant cu un evantai, îi striga:
— Ce faci, ba Gheorghe, vii de la munca, aa… Ba, da’ fraier mai ești… uita-te la tine cum arati… Mai usor cu munca, ce ești așa prost? Știi tu, e o vorba din batrini: f**i, nu f**i, vremea p**ii trece.
Gheorghe tace și inghite, dar baga la cap. A două zi, Gheorghe statea în curte sub umbreluta, la slip, iar nevasta-sa îi servea ceva de baut. Se simtea bine omu’. Spre seara, vecinul din partea ailalta venea de la munca, murdar și obosit, ca vai de el. Gheorghe il apostrofeaza:
— Ce faci, ba Ilie, muncești, muncești… Mai las-o naibii de munca… Știi tu, e o vorba din batrani: f**i, nu f**i, vremea trece, bai p**a…
