In Grecia antica Socrate (469- 399 DC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.
Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit întâmplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat și care i-a spus:
— Socrate, știi ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?
— Stai o clipa, îi replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci prîntr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.
— Trei?
— Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbești despre studentul meu, sa stam puțin și sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al adevarului. Ești absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevărat?
— Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
— E-n regula, zise Socrate. Asadar, în realitate, tu nu știi dacă este adevărat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
— Nu, dimpotriva.. .
— Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu ești sigur ca este adevărat?
Omul a dat din umeri, puțin stanjenit.
Socrate a continuat.
— Totusi mai poți trece testul, pentru ca exista a treia proba ? filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?
— Nu, nu chiar?
— Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?
Omul era invins și s-a rusinat.
Și astfel Socrate nu a aflat niciodată ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv.
