Vine pe lume Traian Băsescu. La maternitate, îl caută taică-său.
Vede scris pe o uşă: Copii geniali. Intră şi strigă:
– Traian, Traian, Traian, Traian!
Nimic. Pe altă uşă sta scris: Copii deştepţi. Intră şi strigă:
– Traian, Traian, Traian!
Nimic. Tatăl lui Traian Băsescu se îndreaptă, întristat, spre a treia uşă, unde scria: Copii proşti. Intră şi strigă:
– Traian, Traian!
Nimic nici aici. Tatăl lui Traian Băsescu se îngrijorează. Încearcă şi ultima uşă, cu inima strânsă, meditând la faptul că n-a luat niciodată în seamă consecinţele alcoolului asupra procreaţiei. Pe uşă scria: Copii superproşti. Cu vocea stinsă, strigă:
– Traian!
Niciun răspuns nici aici, spre completa năucire al tatălui viitorului comandant de navă, ministru, primar, preşedinte.
– Unde e copilul ăsta? Sau… poate n-am niciun copil, să mi se fi năzărit că am un copil, de la whisky?
Când să plece, convins că a avut halucinaţii, mai vede o uşă, la capătul coridorului. Pe uşă sta scris: Traian Băsescu.
