A fost odată ca-n povești
A fost la o adica
Din rude mari imparatești
O prea misto gagica.
Și era una la parinti
Și mandra haimanaua
Stateai și o priveai mai frate
De te-apuca damblaua !
Și parintii ei de frica
Sa n-o fure careva
O-nchisera p-aia mica
Intr-un turn de catifea.
Și mai era un print frumos
Cu un neted ten,
Dar avea parul cam ros
Caci folosea Pantene !
El auzind ce s-a-ntamplat
Cu sarmana fata
Lu-a Mertanu și a plecat
S-o salveze indata.
A trecut oceane, mari
A strabatut multe tari
Când era aproape tare
Face accident și moare.
Fata vazand și ea bine
Ca printul ei nu mai vine
Iese usor la fereastra
Și striga precum o proasta:
LUCEAFARE de pe cer
Uita-te la mine
Doar atata eu îți cer
Sa ma iei cu tine.
Dar sa ai o casa-n centru
Si-o mașina mai de neam.
Dacă ai, please fă un semn
Fiindca eu ma uit pe geam.
Luceafarul vazand pe fata
Cum plangea ca o catea
Vru’ sa coboare indata
La fereastra sa.
Când sa plece iar aude
Cum striga sarmana fata
Ia’ auziti mai ce spune
De aceasta data:
Coboara-n jos luceafar bland
Salveaza-ma din turn
Sa stau la pieptul tău plapand
Caci știu ca tu ești bun.
Și cobori sarac baiat
Și cobori saracul
Dadu cu fundul de pamant
De gauri asfaltul.
Și a luat-o cu el pe cer
Și facura nunta mare
Au avut multi invitati:
Doar socru’ și soacra mare!
