A prins-o lupul pe Scufita Rosie în pădure
– Unde mergi fetitã singurã prin pãdure?
— Eu sunt Scufita Rosie și mã duc la bunicuta.
— N-ai sã mai ajungi. Mi-e o foame de lup, pregãteste-te cã vreau sã te mãnanc.
— Lupule, dacã tot e sã mã mãnanci, îmi indeplinești și mie trei dorinte?
— Zi-o pe prima.
— Stii, eu sunt fatã mare Și vreau sã vãd cum este. Dupã ce terminã lupul treaba, zise frant de obosealã:
– Hai, spune-o Și pe-a doua.
— Mi-a plãcut. Mai vreau. Dupã a două partidã, lupul cu limba scoasã, ochii scosi din orbite și stomacul lipit de spate, spuse abia soptit:
– Gaaaata, caaaaare-i a treeeeia?
— Stii, A-nceput sã-mi placã. Hai incã o datã. N-apucã sã ajungã sãrmanul lup la capãt de linie, iata cã-si dãdu duhul.
Morala 1:
— Nu te fute nemâncat!
Morala 2:
— Nu dati drumul la curve în pădure, ca distrug fauna patriei!