Itic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Și îi tot scrie el, îi scria, Papa nimic, nu îi acorda atentie. Și trec așa 30 de ani, până când într-o zi, Itic primeste răspuns și este invitat la Vatican.
Ajunge Itic, saruta mâna Papei si-i zice:
— Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va întâlnesc, am o problema și as vrea să mă ajutati. Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, ieftin, toată lumea vine sa mănânce la mine.
— Bravo Itic, ești un spirit intreprinzator!
— Da, dar eu am restaurantul de la tatl meu.
— Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o.
— Da, dar tatăl meu il avea de la tatăl lui.
— Bine Itic, inteleg, afacere de familie.
— Da, dar tatăl tatălui meu il avea de la tatăl lui.
— Foarte frumos!
— Da, dar și tatăl tatălui tatălui meu il avea de la tatăl lui.
— Itic, ma exasperezi, nu inteleg unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
— Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de taina. A rămas neplatita.
