Managerii americanii și cei japonezi au decis sa se intreaca într-un concurs de canotaj. Ambele echipe s-au antrenat din greu. În ziua cea mare, se simteau pregatiti. Japonezii au castigat cu un avans de doi kilometri. Americanii au fost extrem de descurajati ca au pierdut. Moralul lor s-a prabusit.
Managementul a decis ca motivul unei infrangeri atat de zdrobitoare trebuie aflat, așa ca au angajat o firma de consultanta care sa inveștigheze problema și sa recomande actiuni corective.
Consultantul a aflat ca echipa japoneza a avut opt oameni la vasle și unul la carma; americanii au avut un om care vaslea și opt oameni la carma. Asa ca, după un an de studii și milioane de dolari cheltuiti ca sa analizeze problema, firma de consultanta a ajuns la concluzia ca sunt prea multi oameni la carma și prea putini la vasle în echipa americana.
Pe masura ce se apropia ziua cursei din anul urmator, structura manageriala a echipei americane a fost complet reorganizata. Noua structura cuprindea: patru manageri de carma, trei manageri zonali de carma și un nou sistem de urmarire a performantelor pentru omul de la vasle, ca sa i se asigure stimulent în munca.
Anul urmator, japonezii au castigat cu un avans de patru kilometri.
Umiliti, cei din corporatia americana l-au concediat pe vaslas pentru performante slabe și au acordat managerilor o prima, pentru ca au descoperit unde era problema.
