Cica un ardelean si-a luat și el nevasta s-o duca la București ca sa vadă și ea de… ca tot omu capitala.
Mergand ei așa văd un atelier foto și ardeleanul zice:
— No, ma nevasta, hai sa ne fochem și noi sa le aratam alora în sat ca pe unde am fost noi.
— Hai omule dacă vrei tu…
Intra ei în atelier și zice ardeleanul:
— Domnule foche, putem sa ne fochet și pa noi?
— Sigur ca da! Luati loc pe scaunul acela și pregatiti-va.
— No, amu poți matale sa ne scoti cum om vrea noi?
— Numai cum doriti dumneavoastră. Doriti mai luminat, mai intuneric… (etc, etc)
— No apai cum sa zic și eu? As vrea sa ne vedem asa… amandoi ca noi nu suntem da p-aci și vrem sa le aratam la copchii când om ajunge acasă.
— Foarte bine, foarte bine, nu e ceva foarte greu. Poftiti! Luati loc.
Se aseaza, stau cum le spune fotograful si… după câteva ore au poza.
Ardeleanul o ia, se uita, nu-i convenea… nu li se vedeau ochii
— Apai matale n-ai facut după cum ne-o fost vorba…
— A… nu va place… Pai ce are? Sunteti amandoi…
— Domnule foche, noi v-am rugat sa ne fochet… dar fochet-ne așa de tare până ne-or iesi și ochii…
