Bulă era student la Facultatea de Medicina.
Sesiune de examene.
Profesorul și asistentul au luat diverse organe de la un cadavru și le-au pus într-un sac negru. Studentii trebuiau sa intre în sala, sa bage mina în sac, sa palpeze un organ, sa recunoasca organul numai prin palpare, sa spună ce organ este, sa-l scoata din sac și sa prezinte tot ce au invatat despre organul respectiv.
Maricica intra, baga mina în sac și spune: Rinichi!
il scoate, într-adevar un rinichi, se apuca și spune tot ce știe despre el.
Intra Gigel. Baga mina în sac, palpeaza și spune: Ficat!
il scoate, într-adevar un ficat, se apuca și spune tot ce știe despre el.
Faza se repeta cu mai multi studenti.
Intra Bulă. Baga mina în sac, palpeaza și spune: Lebar!
Profesorul, cu un aer superior, se uita zimbind la asistent și îi cere lui Bulă sa mai palpeze o data. Bulă se conformeaza, cu același verdict: Lebar!
Profesorul, cu același aer superior, se uita din nou zimbind la asistent și îi cere lui Bulă sa mai palpeze o data. Scena se repeta de câteva ori. Bulă e constant în verdict, motiv pentru care profesorul îi cere sa scoata organul din sac. Stupoare. Bulă avea dreptate: un lebar.
Profesorul:
— Domnule asistent, atunci oare ce am mâncat noi în pauza de prinz?
