— Mai Vasile, da-mi imprumut un kil de palinca până ce-oi face-o pe-a me.
— Ia, mai Ioane, ca doar suntem pretini.
Ion, după două zile:
— Mai Vasile, mai da-mi un kil de palinca, ma, ca n-am reusit s-o fac pe-a me.
— Ia, ma Ioane, c-o s-o faci azi, mane și tu.
Ion după o saptamana venea spre poarta lui Vasile care era la masa cu Maria lui.
Vasile îi zice lu’ nevastasa:
— Tu, Marie, dacă vine la noi, zi-i ca nu-s acasă (si se baga sub pat).
Vine Ion și zice:
— Ziua buna, Marie !
— Ziua buna, Ioane.
— Apai, Vasile une-i ?
— Nu-i acasă, zice ea.
— No, eu am vinit cu ale două chile de palinca și cu încă o jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua.
Dacă Vasile nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat și s-apuca Ion de f….
Vasile de sub pat aude, simte oarece și cugeta adanc:
Tu-i mama ei de treaba! Ce sa fac ? Pusca am, cartuse am, dar nu-s acasă…
