— Domn’ parinte, stiti… mi-a murit câinele și as vrea o mica inmormantare creștineasca, asa… După cum se cade.
Preotul îi răspunde:
— Mai Ioane, eu am avut bunavointa și te-am ascultat, dar du-te ma dracului și ingroapa-l undeva, unde ai mai vazut tu inmormantare la caini, cu popa?
Merge Ioane acasă și a două zi, vine iar:
— Domn’ parinte, apoi io, m-am gandit ca totusi… O mica slujba acolo, nu se poate?
Preotul:
— Mai Ioane, du-te unde-i vrea, du-te cauta-ti pe cine-i vrea, sa ti-l ingroape, du-te la neoprotestanti și nu ma mai bate la cap.
Ioane se indreapta spre ușa supărat și zice:
— Apoi, dacă așa sta situatia, eu cu nevasta-mea am strans, cu greu, vreo 3000 de euro pentru inmormantarea lui aZORICa…
Preotul:
— Apoi ma, stai asa, despre aZORICa-i vorba? No stai așa ma… ca azorica-i câine ortdox ba.
