Era pe vremea când se potcovea… BLA, BLA, BLA, era pe vremea lu’ Stefan cel Mare, când ajung turcii și peste el… Și vine la Maria Sa, un angajat de-al sau:
— Stefane, Stefane, au intrat turcii în tara, e urgie!
— Nu-i nimic, câți sunt?
— 10000 Maria Ta!
— Și noi?
— 1000…
— Bine, adu-mi armura și mantaua cea rosie…
— Da’ de ce mantaua rosie?
— Pai dacă ma ranesc, sa nu vadă ostenii sange la mine și sa lupte mai departe.
Zis & facut. Castiga ai nostrii și vin peste un an iar turcii…:
— Maria Ta, BLA, BLA, BLA …
— Nu-i nimic, câți sunt?
— 15000…
— Și noi?
— Pai am mai rămas vo’ 920…
— Bine, adu-mi armura, pelerina rosie și pantalonii mei MARO …
