Pe plaiuri mioritice, într-un an dat de Dumnezeu mai bogat, se naşte un copil care avea calităţi de geniu. Când s-a născut, a rostit:
– Tu eşti mama, tu — tata şi ăsta e nenea doctoru’!
La un an, s-a apucat de ecuaţii diferenţiale. Părinţii, cunoscând faptul că nu ajută la nimic prea mult creier în România:
– Mai tăiaţi-i din creier, că e prea deştept!
Taie doctorii jumătate din creier şi, după operaţia reuşită, le strigă copilul:
– Tu eşti mama, tu eşti tata şi tu eşti doctorul!
Şi se apucă să rezolve nişte ecuaţii de gradul I. Părinţii, disperaţi, îi roagă pe doctori să îi ajute:
– Tot e prea deştept, nu-l lăsaţi aşa, va fi vai de el! Mai tăiaţi!
Îl bagă iar în operaţie şi îi scot tot creierul. Când se trezeşte din anestezie, copilul zice:
– Nu te cunosc, nu te cunosc, nu te cunosc! Actele la control!
