Ştefan cel Mare convoacă boierii la o şedinţă.
– Boieri dumneavoastră, trebui să treşem de-amu la iconomii severe, cheltuim prea mult cu ascuţitul săbiilor, propun să-i tăiem pe turci în trei, să nu-i mai tăiem în patru.
– Da’ di şe să faşem economii, Măria Ta?
– Din prişina datoriilor externe!
Peste vreo lună, iar şedinţă, turcii să fie tăiaţi numai în două, pentru economie cu ascuţitul săbiilor.
– Da’ di şe, Măria Ta?
– V-am spus. Din prişina datoriilor externe!
Altă şedinţă, turcii să fie de-amu numai înţepaţi puţin, sabia să fie trasă uşurel înapoi.
– Da’ şe-s datoriile aiestea externe, Măria Ta?
– Apoi, boieri dumneavoastră, datoriile externe nu sunt ale mele, nu sunt ale noastre, ci ale urmaşilor urmaşilor noştri, în veacul veacurilor!
